La majorat

Vass Ioan

Pentru Beatrice Bucerzan

Ce frumoasă este viața
Când ajungi la majorat,
Și zici:pa adolescență!
Timpul tău s-a terminat.

Viața mea din ziua asta
Va păși pe un nou drum,
Singură decid de-acuma
Ce e rău și ce e bun.

Dragi părinți,vă mulțumesc
Că m-ați crescut și m-ați iubit
Că dragostea părintească
Nici o clipă n-a lipsit.

Dragă soră,fericirea
Pleacă vine înapoi…
Nu este constantă-n suflet
Ca iubirea dintre noi.

Tu,bunică,mama mamei,
Tot timpul cu noi ai stat,
De când am venit pe lume
Până azi la majorat.

Vreau să te văd fericită
Ca să fiu și eu la fel.
Viața ta bunică dragă
Nu e încă fără țel.

Ai surori și ai un frate
Care te iubesc mereu
Și în suflet bunătatea
Dată de la Dumnezeu.

Voi sunteți familia mea,
Din inimă vă ador!
Oriunde mă duce soarta
N-am să vă uit până mor.

Din viața mea o etapă
Astăzi se va termina,
Sunt sigură că la anul
O să-mi fie dor de ea.

Cei ce suntem azi în sală
Pentru ce ne-am adunat?
Ca să scriem o poveste,
Povestea mea de majorat.

Un cântec de adio

Vass Ioan

(A cântat Cornelia Goția)

Pleopele-mi notau în lacrimi,
Când l-ai cântat cu atâta jale
Pe Mircea acolo-n cimitir
La a lui înmormântare.

Ce-ai cântat a fost din suflet
Pentru inimi sfâșiate
De durerea despărțirii
De la fiu, tată și frate.

N-am scris asta să te laud,
Fiindcă toți te-au lăudat
Pentru talentul înnăscut
Pe care cerul ți l-a dat.

Trei preoți cu ochii-n lacrimi
Au cântat în cor cu tine, –
Talentul tău nu se-nvață,
Este-un dar ce-ți aparține.

Talentul este ceva sfânt
Lăsat în dar de Dumnezeu,
Care te-ajută-n viață
Ca tu să strălucești mereu.

Cântecul e poezie
Ce conține o poveste,
De ești trist, ești singuratic,
Vraja lui te-nveselește.

Cine cântă și îi place,
Om rău nu poate să fie.
Cântecul e leac la suflet
Dacă-l cântă cine știe.

Îți doresc o viață lungă,
Multă sănătate–pace,
Cântând să lecuiești tristețea,
Ceea ce medicii n-o pot face.

22–24 oct.

Din nou împreună

Vass Ioan

Pentru Cornelia Goția

De nu era să ne cunoaștem,
Sunt sigur și ți-o spun cu drag,
Erai cu o treaptă mai săracă
Și eu cu o treaptă mai sărac.

Tu cânți frumos ca o sirenă!
Sirena e ceva divin.
Mie-mi place poezia
Și uite-așa ne potrivim.

Ne face viața mai frumoasă
Cântecul și poezia,
Formând un cuplu împreună
Așa ca soțul cu soția.

Eu îți scriu o poezie,
Tu să-mi cânți ceva pe plac.
Vei fi cu o treaptă mai bogată
Și eu cu o treaptă mai bogat.

Să cânți azi numai pentru mine
Un cântec care-i mai frumos,
Ca să știe toți dușmanii
Invidia e de prisos.

10 septembrie 2018

Vraja cântecului

Vass Ioan

pentru Cornelia Goția

Când te-aud cântând pe scenă,
Parcă plutesc într-un vis-
Văd doar zâmbete senine,
Și mă simt ca-n paradis.

Simt o liniște în suflet,
Simt cum intră Duhul Sfânt,
Văd cum îngerii coboară
Și-aduc iubirea pe pământ.

Și e liniște și pace
Când iubirea ne conduce,
Mama soacră pentru noră
Se transformă-n mamă dulce.

Cântecul are puterea
Să alunge dușmănia,
Și în sufletele noastre,
Să-i ia locul armonia.

Când colinzi cu-atâta farmec,
Din tot sufletul îți spun,
Parcă simt în clipa aia,
Că există Moș Crăciun.

În trecut mă poartă gândul,
Mă simt iară, copil mic
Și o rog pe mama dulce
Să mă ia pe braț un pic.

02-03 decembrie 2014

M-a fermecat o profesoară

Vass Ioan

Când în ochii tăi privesc
O nouă lume văd în față
Și-n ea o profă drăgălașă,
Care mi-a intrat în viață.

Ca pe-o comoară o privesc
Ce este plină cu mistere,
Dar cheia ușii n-o găsesc
Să pot pătrunde până la ele.

Viață, de ce mi-ai ajutat
Să cunosc această ființă?
În care văd o Afrodită
Tulburând a mea conștiință.

Două forțe sunt în mine,
Care se bat între ele:
Dragoste, ce va învinge
Zdrobind conștiința-n bucățele.

Ca un condamnat la moarte
În fața instanței mă privesc,
Cuvinte caut să mă apăr,
Dar tulburat fiind, nu găsesc.

Și frica nu-mi este de moarte,
Doar de această cruntă lege,
Numită-DRAGOSTE,-ce-n viață
Nu iartă și nu-nțelege.

În jurul meu e beznă deasă,
Nimic nu văd în fața mea,
Spune-mi te rog cuvântul magic
Și bezna se va dizolva.

Mă-ntorc de pe această cale
Și timpul cred că-mi v-ajuta,
Să uit că te-am privit odată
Frumoasă profă ca pe-o stea.

Din nou străini v-om fi odată
Cum am fost chiar la început
Și privirea-ți draga profă,
N-o să-mi fie de temut.

Nu vrei să-nțelegi acuma
Ce s-a transforma-n regret,
Viața nu grăbește omul,
Ci-l distruge-ncet, încet.

1967.02.26

E iarnă

Vass Ioan

Stau pe-un deal şi-n jur privesc
Totu-i alb şi e pustiu.
Singur stau şi mă gândesc,
Dar la ce nici eu nu știu…

Liniştea domneşte-n lume
Doarme codrul şi visează,
Despre flori si păsări care
Se întorc la primăvară.

Nici un zgomot nu s-aude
Parcă toată lumea-i moartă,
Nici o pasăre nu trece
Nici un om bătut de soartă.

Şi în liniştea cea mare
Deodată vântu-ncepe
Şuieră ducând zăpada
Pe la mine la ureche.

Vântul tot mai tare bate
Eu mă fac că nici nu-mi pasă
Ce frumoasă esti natură!
Şi visând o iau spre casă.

1963
Clasa VI-D
Alba-Iulia