M-a fermecat o profesoară
Vass Ioan
Când în ochii tăi privesc
O nouă lume văd în față
Și-n ea o profă drăgălașă,
Care mi-a intrat în viață.
Ca pe-o comoară o privesc
Ce este plină cu mistere,
Dar cheia ușii n-o găsesc
Să pot pătrunde până la ele.
Viață, de ce mi-ai ajutat
Să cunosc această ființă?
În care văd o Afrodită
Tulburând a mea conștiință.
Două forțe sunt în mine,
Care se bat între ele:
Dragoste, ce va învinge
Zdrobind conștiința-n bucățele.
Ca un condamnat la moarte
În fața instanței mă privesc,
Cuvinte caut să mă apăr,
Dar tulburat fiind, nu găsesc.
Și frica nu-mi este de moarte,
Doar de această cruntă lege,
Numită-DRAGOSTE,-ce-n viață
Nu iartă și nu-nțelege.
În jurul meu e beznă deasă,
Nimic nu văd în fața mea,
Spune-mi te rog cuvântul magic
Și bezna se va dizolva.
Mă-ntorc de pe această cale
Și timpul cred că-mi v-ajuta,
Să uit că te-am privit odată
Frumoasă profă ca pe-o stea.
Din nou străini v-om fi odată
Cum am fost chiar la început
Și privirea-ți draga profă,
N-o să-mi fie de temut.
Nu vrei să-nțelegi acuma
Ce s-a transforma-n regret,
Viața nu grăbește omul,
Ci-l distruge-ncet, încet.