Un cântec de adio
Vass Ioan
(A cântat Cornelia Goția)
Pleopele-mi notau în lacrimi,
Când l-ai cântat cu atâta jale
Pe Mircea acolo-n cimitir
La a lui înmormântare.
Ce-ai cântat a fost din suflet
Pentru inimi sfâșiate
De durerea despărțirii
De la fiu, tată și frate.
N-am scris asta să te laud,
Fiindcă toți te-au lăudat
Pentru talentul înnăscut
Pe care cerul ți l-a dat.
Trei preoți cu ochii-n lacrimi
Au cântat în cor cu tine, –
Talentul tău nu se-nvață,
Este-un dar ce-ți aparține.
Talentul este ceva sfânt
Lăsat în dar de Dumnezeu,
Care te-ajută-n viață
Ca tu să strălucești mereu.
Cântecul e poezie
Ce conține o poveste,
De ești trist, ești singuratic,
Vraja lui te-nveselește.
Cine cântă și îi place,
Om rău nu poate să fie.
Cântecul e leac la suflet
Dacă-l cântă cine știe.
Îți doresc o viață lungă,
Multă sănătate–pace,
Cântând să lecuiești tristețea,
Ceea ce medicii n-o pot face.